sentiment.

Chiar ma gandesc daca s-a terminat... Un sentiment nou parca ma cuprinde. Nu e iubire, nici nimic mai intersant sau profund cum am simtit pana acum.Este "indragosteala" tipica varstei, cu schimbul de priviri, cu ganduri tampitele, dar toate stiu ca vor fi frumoase cand imi voi aminti de perioada liceului. Sper sa nu ma insel din nou sa zic ca este sfarsitul inceputului. Vreau sa fie asa si stiu ca asa va fi. Uitasem cum e sa fi fericit ca iti place de cineva sau ca iti place un lucru, in loc sa te gandesti cu tristete ca nu il ai. Ar trebui sa fiu doar incantata ca simt ceva frumos si sa las tot in urma si sa nu ma mai gandesc la nimic. Nu vreau sa ma gandesc la ceea ce a fost sau la ceea ce va fi. Vreau sa ma gandesc decat la ceea ce este. Sa nu exagerez, sa nu ma iluzionez doar sa simt ce simt pentru cine simt. E mult mai frumos asa. Nu te gandi la varsta asta la consecinte sau la ceva rau. Chiar daca nu suna prea bine ar trebuie sa incercam sa traim momentul acela care ni se pare frumos, dar nu sa ne "hranim" cu el o vesnicie. Implicarea sentimentala cere multe lucruri. Nu le oferi decat unei persoane care consideri ca merita.

nimic

Cum poti ramane "tu"in lumea asta cand toti vor sa te schimbe, sau multi vor sa te apropii de ei mai mult pentru a avea parte de intelegere si de companie? Ti-ar fi recunoscatori unii, ce-i drept dar nu toti. La cine te astepti mai putin iti va multumi pentru fiecare clipa de atentie pe care i-ai oferit-o si va fi alaturi de tine atunci cand iti este mai greu... Dar noi nu invatam sau nu constientizam la varsta asta ca e bine sa fie oricine langa noi. Daca nu sunt prieteni de care ai nevoie sau cei care ai vrea tu sa-i ai ca prieteni e ca si cum nu ai avea pe nimeni.Am mai vorbit de acesta "problema"de a pretui tot.Ar trebuie sa invat sa pretuiesc un zambet, o vorba buna, o privire, o imbratisare. Dar nu numai daca e din parte cui ma astept eu sa fie.Cer mult, dar ce ofer in schimb?Pentru a primi, trebuie mai intai sa daruiesti. Simt ca e bine(sau mai putin bine)cum sunt: neincrezatoare in unele calitati, accentuand mai mult defectele... ca si cum tot ar fi un inceput si unul greu.Pentru ca la inceputul propriu-zis nu stiam nimic. Acum stiu si partea buna si cea rea si cred ca analizez prea mult unele lucruri si sunt prea preocupata de ce e in jur.De ce am ales sa scriu pe blog in loc sa scriu la mate asta trebuia sa fac din pacate... Dar suntem prea obositi sa mai gandim acum si sa incercam ceva ce ne solicita munca... a scrie aici reprezinta ceva frumos ma relaxaz si ma gandesc la multe pentru ca imi trec multe lucruri prin minte pe care la uitasem sau nu le gandeam pana acum si le dau atentie acum cand mai analizez... Imi pare rau ca nu am mai mult timp. Asta e problema mea:timpul. Dar ceasul care ma trezeste in fiecare dimineata stie asta si nu ma lasa sa dorm; duc lupte de convingere in fiecare dimineata pana nimeresc butonul.Dar acum ma duc la somn si maine ma trezesc si incep o noua zi din viata o noua zi de liceu e(e frumos la liceu o sa vorbesc si despre asta ).De unde am plecat si unde am ajuns ..De asta zic ca imi trec multe prin minte